„I was a winner”, un documentar despre dependenţa de jocuri

Carmen Corbu:

„I was a winner” („Jag Var En Vinnare” în varianta originală), în regia lui Jonas Odell, a fost conceput ca un film documentar şi porneşte de la interviurile realizate cu o serie de persoane dependente de viaţa virtuală. Subiecţii investigaţiei, foşti rătăcitori prin lumi digitale, vorbesc despre motivele de evadare în realităţi alternative, momentele de acomodare, instalarea obsesiei pentru viaţa secundă, pendularea între cele două lumi, încercările de reîntoarcere în viaţa reală, decizia finală a ruperii vrajei. Regizorul – premiat cu „Ursul de Aur” la Berlin – este el însuşi specializat în construcţii digitale, în producţii bazate pe mixajul între documentar, acţiune live, animaţie şi tehnologie multimedia, prin urmare, în montajul final al peliculei, în numele celor intervievaţi vorbesc avatarurile lor dintr-o realitate virtuală. Animaţia-cadru se bazează destul de vag pe grafica jocurilor practicate de interlocutori, păstrând doar o atmosferă generală din scriptul acestora, şi propune propriul model de lume virtuală. Prin tehnica „în ramă”, într-un joc al jocurilor, personajele – fiecare sub aparenţa unui player character cât mai intim cu el însuşi – umplu o structură narativă care, la rândul ei, conturează relaţia individului cu realitatea alternativă, aproape desfiinţând graniţele perceptibile dintre lumi posibile, dintre cele virtuale sau dintre ele şi cea reală.

În realitatea secundă

„A fost mai mult o evadare personală din iadul vieții de acasă. Așa că m-am decis să intru puţin într-un joc. Bine, mai mult decât puţin, cam douăzeci-treizeci de ore pe săptămână. Am fost atât de absorbit de lumea mea din joc că nici nu am observat că soția mea avea o aventură.” – un bărbat singuratic aruncând din când în când un lemn în focul care lumina întunericul din peştera sa. „Stăteam cu toţii într-un birou, fiecare cu spatele la celălalt, la câţiva paşi distanţă. În loc să vorbim între noi în încăpere, vorbeam în joc.” – o femeie într-un spaţiu domestic nonconformist-exotic. „Nu e al naibii de nimeni aici. Nu, într-adevăr nu merită. Eu m-am cărat de-aici.” – un tânăr în armură de războinic păşind cu greu printr-o vegetaţie luxuriantă acoperită de ceaţă şi tăcere.

MMORPG, o punere în context

Jocurile aduse în discuţie de „I was a winner” sunt jocuri video de rol. Un astfel de MMORPG (massively multiplayer online role-playing game) presupune un numǎr mare de jucǎtori care interacṭioneazǎ într-o lume virtuală, fantastică în cele mai multe cazuri, asumându-şi rolul unui caracter ficṭional și preluând controlul asupra acṭiunilor lui. Fiind vorba despre o lume virtuală, apare discuţia despre un surogat al unei lumi reale pe care jucătorul o consideră eşuată şi despre nevoia acestuia de a-şi construi un nou univers-habitat. Ce oferă, în acest context, o lume secundă la doar un clik distanţă de subiect este o listă de răspunsuri la câteva dintre nevoile individului. Unul ar fi proximitatea electronică.  Viaţa în marile oraşe aglomerate, însoţită de invadarea intimităţii, sau, dimpotrivă, în mici localităţi destructurate, mobilitatea profesională care include forme de dezrădăcinare, lipsa generală de amabilitate a societăţii, toate reclamă un nou tip de apropiere de celălalt, prin selectarea lui pe criterii de interese, valori, preferinţe şi, totodată, prin accesarea mult mai facilă decât în viaţa reală a comunicării cu acesta… (continuarea pe www.b-critic.ro)

Autor: Opțiunea Smart | Articol din sectiunea Referințe

Lasă un răspuns