Tipuri de montaj

Prezentare realizată pentru Opțiunea Smart de Mirela Țîrlea (CESI) 

Diferite tipuri de montaj au luat naștere de-a lungul cinematografiei ce au oferit regizorilor o variată gamă de tehnici prin care aceștia și-au putut prezenta în cel mai concret mod subiectivitatea gândurilor și a ideilor proprii. Încă de la începuturile cinematografiei regizorii sovietici au descoperit tipuri de montaj care sunt elemente de bază și azi în crearea filmului ca întreg produs cinematografic. Unul dintre cei mai importanți pionieri în teoria filmului este V. Pudovkin care a descoperit patru tipuri de montaj și anume, montajul paralel, montajul prin antiteză, montajul prin analogie și montajul laitmotiv.

Montajul paralel este prezentat prin alterarea a două acțiuni care se petrec în același timp în spații diferite. Acest tip de montaj este des utilizat în filmele de acțiune în care se urmărește povestea a două personaje distinctive. De exemplu în urmărirea unui personaj care se ascunde de un alt personaj care îl caută. În acest mod, spectatorul se poate identifica cu oricare dintre cele două și poate creea emoții în funcție de empatizarea asupra personajului în cauză supus prin acest montaj unei singure acțiuni desfășurate.

Montajul prin antiteză se referă la asocierea a două planuri contrastante prin care se pune accentul pe diferența estetică a cadrelor sau a narațiunii prezentate. Un exemplu în acest caz ar putea fi o scenă cu un personaj bogat, care locuiește în condiții de lux, și o altă scenă, cu un personaj sărac ce-și petrece viața cerșind pe străzile orașului.

Montajul prin analogie este asociat cu prezentarea unor imaginii menite să respecte aceeași narativitate privită din diferite perspective estetice. Un exemplu în acest sens ar putea fi asocierea unor comportamente asemănătoare ale unor personaje cu diferite etnii. Cum este tratată tradiția în pregătirea unei nunți în România și cum se prezintă această tradiție într-o altă țară din orient.

Montajul laitmotiv reprezintă accentuarea unei idei prin introducerea unui cadru care să rupă ritmul întregii narațiuni. Această tăietură poate fi folosită pentru a creea un moment de respiro în derularea narativității. Un exemplu în acest sens îl poate constitui orice scenă contrastantă introdusă în planul de activitate prezentat. Un cadru peisagistic repetat în diferite scene ar putea semnifica fără probleme liniștea interioară a unui personaj, sau, din potrivă nervozitatea și intențiile ascunse ale acestuia.

Alte tipuri de montaj semnificative pentru cinematografia universală au fost teoretizate și concretizate în filmele regizorului rus Serghei Eisenstein. Acesta propunea o serie de tipuri de montaj precum metric, ce se referea la asocierea coloanei sonore cu imaginea prezentată și lungimea precisă pe care cele două o aveau, în egală măsură, pe ecranul cinematografic. Imaginea rămânea printată pe ecran în funcție de lungimea coloanei sonore aferentă imaginii prezentate. Montajul ritmic era prezentat în conformitate cu lungimea planului prezentat punându-se accentul pe mișcarea efectuată în acesta. Ritmul dinamic sau static se contura în ansamblul filmului în funcție de mișcarea exercitată în narativitatea imaginii. Montajul intelectual prezenta asocierea diferitelor planuri care afectau emoțional spectatorul cu planuri generale sociale din viața de zi cu zi, care să trezească în percepția publicului reflectarea spre concepte sociale, politice și chiar filosofice.

De-a lungul anilor diferiți teoreticieni au format pe baza acestor tipuri de montaj o serie impresionantă de tehnici din combinația acestora, dar, la nivel creator având drept liant școala sovietică prin care întreaga bază tehnică a cinematografului a luat naștere. În zilele noastre, aceste tipuri de montaj sunt prezente în toate filmele de scurtmetraj și lungmetraj, indiferent de genul și formatul filmic.

Autor: admin | Articol din sectiunea Despre filmul documentar

Lasă un răspuns