Relația între montaj și poveste în filmul documentar

Prezentare realizată pentru Opțiunea Smart de Mihai Marin (CESI) 

Într-o situație ideală intervievatul răspunde fără probleme la toate întrebările, iar ilustrațiile sunt exact ceea ce ne dorim, voice over-ul conține toate informațiile și muzica are energia/ structura potrivită. În majoritatea cazurilor însă apar obstacole ce pot fi greu rezolvate în timpul producției filmului. În faza preproducției, respectiv în etapa de montaj se găsesc soluțiile necesare pentru a oferi o coerență și o liniaritate documentarului.

Scenariul este fundamental. Prin povestea scrisă știm de ce avem nevoie și astfel putem pleca la filmare cu o idee a produsului final. În situația în care subiectul are un ritm prea lent de vorbire, se bâlbâie sau uită anumite detalii se poate intercala cu ilustrații. Se pot vedea imaginile de arhivă sau cele filmate de noi, iar pe plan sonor sunt tăiate bâlbele, se iau informații din altă dublă sau se poate modifica frazarea pentru a extrage ceea ce este relevant. Este recomandat ca aceste modificări să nu fie direct pe imagine, fiind folosită doar pista sonoră pentru a nu exista greșeli (modificarea încadraturii a personajului, lipsă de continuitate) ce deranjează vizual. De asemenea, este important să existe un surplus de înregistrări, față de necesarul stabilit la preproducție, astfel încât să existe soluții de back-up.

La nivel standard se face o introducere a subiectului prin prezentator, se prezintă ilustrații pe voice over (pre înregistrat înaintea editării), se alternează între interviuri, stand up-uri și alte imagini prin care se respectă structura scenariului pentru a se ajunge la o concluzie, eventual pentru a se ridica o întrebare pentru public. Prin puterea montajului această formă se poate sfida pentru a crea mister. Intrarea direct în acțiune sau direct în interviuri urmată de concluzie după care urmează introducerea dă filmului o tonalitate neconvențională. Însă această structură non lineară dacă nu are un ritm, nu pare justificată și informația nu este înțeleasă cade în mediocritate.

Montajul se consideră a fi o artă invizibilă. Prin acest proces nu numai că se pot insera datele necesare, forma lui definește modul cum acestea sunt receptate. Din acest motiv se poate pleca de la o încadratură largă (plan general) apoi spre un plan întreg cu subiectul urmat de un prim plan cum vorbește în timp ce se taie pe detalii (mâinile ce nu îi stau locului, privirea pierdută, pantofii rupți în talpă). Astfel se construiește povestea, iar concentrarea pică pe ce este nevoie ca spectatorul să vadă într-o liniaritate ușor de înțeles. Invers se poate proceda pentru a atrage atenția. Contrastul de lumină (trecerea de la un cadru întunecat la unul luminat), de formă (un cadru gol urmat de o stradă aglomerată) sau de culoare (trecerea de la alb negru ce semnifică trecut la imaginea color) sunt doar câteva elemente ce pot fi explorate prin montaj.

Calitatea editării stă și construirea coloanei sonore. Un film cu o tonalitate meditativă (despre viața unui călugăr izolat) poate fi acompaniată de o muzică lentă doar din corzi. Un subiect ce se identifică cu o anumită cultură (un film despre arta graffiti) poate avea o melodie hip hop peste care se aud spray-uri ce pictează un perete. Astfel tonalitatea rămâne unitară, iar tăieturile, dacă sunt făcute pe accentele piesei (pe premier sau toba mare), oferă o fluiditate ce permite cadrelor să curgă.

Se poate alege o melodie ce ironizează subiectul, la fel se poate spune și ilustrații ce intră în contradicție cu afirmațiile intervievatului. Asemenea procedee, alături de manipularea structurii non lineare, trebuie folosite într-un mod asumat cu intenția de a respecta conceptul filmului și natura mesajului ce trebuie transmis.

Chiar dacă filmarea documentarului nu merge corespunzător, se pot găsi idei noi la post producție. Prin vizualizarea ansamblului, respectiv a brutului filmat se pot aplica sugestiile respective pentru a da naștere unei creații ce menține nucleul poveștii. Chiar dacă la etapa scrierii scenariului există o idee a filmului final, după editarea propriu-zisă se poate naște o nouă lucrare superioară.

Autor: admin | Articol din sectiunea Despre filmul documentar

Lasă un răspuns