Documentare de referință: „Last Address”

Prezentare realizată pentru Opțiunea Smart de Delia Grosu (CESI)

Last Address (r. Ira Sachs) este departe de a fi un film documentar clasic, aflându-se, mai degrabă, la limita dintre experiment, artă video și eseu video. În scurtmetraj, care este filmat în mai multe părți ale New York-ului, sunt redate imagini ale unor clădiri mai mult sau mai puțin specifice, pe fațadele cărora umbra soarelui coboară, lăsând astfel spectatorului impresia că filmarea are loc într-o singură zi. Toate cele peste patruzeci de case au în comun faptul că în ele au locuit diferiți artiști, mai mult sau mai puțin cunoscuți, care au locuit și au creat în New York, toți suferind de SIDA.

Scurtmetrajul are o dimensiune a rememorării, a comemorării, însă mai mult decât atât, redă ideea conform căreia prezența artiștilor este, de fapt, neîntreruptă. Iar în acest scop, zgomotele orașului și cotidianul care pare complet obișnuit funcționează ca un soi de liant între memorie și dispariție.

Ira Sachs redă pe ecran nume, ani și imagini cu locuințe, dar ceea ce face din Last Address un film documentar este faptul că el documentează, fără a folosi vreun cuvânt, atât boala ca suferință, pe care o folosește aproape ca fiind o metaforă, dar și viața însăși, mai ales continuitatea acesteia. În același timp, orașul însuși devine personaj, dar un personaj-martor, într-un registru mai mult sau mai puțin simbolic.

În ciuda lipsei complete a cuvintelor și a narațiunii, spectatorul nu întâmpină dificultăți în a înțelege documentarea lui Sachs, care apelează oarecum la deja clișeicul less is more, care însă pare a fi suficient pentru înțelegerea unor concepte atât de dificile, ca boală, artă, moarte, dar și continuitate.

Autor: admin | Articol din sectiunea Referințe

Lasă un răspuns