Povestea aparentă și subtilă

Prezentare realizată pentru Opțiunea Smart de Mihai Marin (CESI) 

Orice formă de narațiune, fie literară teatrală sau cinematografică are un gram de subiecitivism. Un subiect poate fi abordat de zece cineaști și pot ieși zece filme complet diferite. Din acest motiv un artist poate vedea regia, cinematografia, montajul în funcție de felul cum trăiește realitatea și cum privește arsenalul necesar pentru conceptualizarea unui film.

Unde un regizor concentrat pe emoție poate face un documentar doar din imagine și sunet, altul poate să acorde importanță interviurilor în timp ce tratează restul componentelor unui film cu sterilitate. Pentru că pot exista mai multe viziuni, se pot construi relații cu subiecții pe mai multe planuri.

Un documentar complex are mai mult decât prezentarea unui eveniment sau a unui om. El arată ce a declanșat povestea, cum afectează viața spectatorului și felul cum privește un anumit fenomen sau concept după privirea filmului. În timpul prezentării informațiilor din documentar (ilustrații, interviuri, voice over) pot fi inserate tehnici ce ridică tonalitatea lucrării cinematografice. Prin punerea întrebărilor corecte se pot extrage răspunsurile corecte, dar un proces de interogare rapid și direct sau unul ce conține întrebări controversate poate genera recții și informații autentice. Spre exemplu „manipularea” intervievatului pentru a se contrazice în răspunsuri transmite publicului mai mult decât ce îi este comunicat. Acesta înțelege subtilitatea abordării pentru a observa că respectivul fie minte, fie deține cunoștințe superficiale sau că este o victimă incapabilă de a oferi ce este necesar pentru film.

Reconstituirea pentru ilustrații a unui eveniment oferă detalii pe care un personaj nu le poate descrie. Modul cum aceasta este regizată poate evidenția fie un adevăr documentat corespunzător fie informații alterate pe care spectatorul neavizat le poate crede. Același lucru se poate spune și despre imagine unde, spre exemplu, un „mare protest” poate fi filmat de sus pentru a se vedea numărul considerabil de participanți și un „mic protest” prin care apar doar personajele din primul rând, filmați de jos.

Cineastul pentru că poate spune mai mult decât un adevăr obiectiv în filmul său se poate juca cu percepția publicului asupra subiectului. Fie din considerente personale, pentru că își inserează viziunea sau sociale pentru că își exercită abilitatea de formator de opinie, artistul transmite o perspectivă a poveștii ce capătă profunzime odată ce informația sau tehnicile de filmare/montare/regie sunt explorate.

Autor: admin | Articol din sectiunea Despre filmul documentar

Lasă un răspuns