Documentare de referință: „In praise of Nothing”

Prezentare realizată pentru Opțiunea Smart de Delia Grosu (CESI) 

În documentarul In Praise of Nothing, regizorul sârb Boris Mitić transformă Nimicul în personaj principal, Iggy Pop îi împrumută vocea, iar 62 de regizori și directori de imagine din întreaga lume îl documentează, filmând diferite scene sau imagini în care rolul central este deținut de Nimic.

Există un nivel narativ al filmului, Nimicul însuși explicând ce se petrece pe ecran. Inițial, spectatorul află că Nimicul s-a săturat să mai fie neînțeles, așa că pleacă de acasă și pornește într-o călătorie ,,peste mări și țări”, pe parcursul căreia face diferite comentarii despre lucrurile pe care le vede sau despre diferitele situații în care se află. Comentariile Nimicului sunt mai degrabă observații poetice, textul filmului fiind și publicat sub forma unui volum de poezie, păstrând însă elemente de scenaristică. Profund satiric, filozofic la adresa vieții și a morții, Nimicul vorbește cam despre orice: politică, diferențele dintre femei și bărbați, sensul vieții etc., însă pe întreg parcursul filmului există treceri rapide între un ton amuzant și unul tragic.

Un soi de poezie vizuală există și în imaginile filmate în peste 70 de țări, iar faptul că au fost filmate de persoane diferite, în locuri diferite, pornind de la o înțelegere complet diferită a Nimicului fac din film un mozaic, ale cărui piese așezate cap la cap nu fac decât să documenteze ceva ce nu are niciun spațiu și niciun timp. Deși uneori poate lăsa impresia că este o parodie, In Praise of Nothing este mai degrabă un experiment în încercarea de a realiza un documentar ce rezultă dintr-o colaborare artistică între oameni care nu se cunosc, dar care este în mod cert potențată de subiectul filmului, care pune o întrebare destul de complicată – cum redai nimicul pe ecran?

Autor: admin | Articol din sectiunea Referințe

Lasă un răspuns