Filme documentare realizate cu telefonul mobil (selecție video online)

Deja în limba engleză a apărut un cuvânt pentru asta, „mobile-mentary”.

Loading

„Life in a Day”, film coordonat de Ridley Scott („Gladiator”, „Regatul cerului”, „Aliens”, „G.I. Jane”, „Blade Runner”) este cel mai important dintre filmele în care s-au utilizat imagini filmate cu dispozitive mobile. (Nu toate imaginile sunt filmate cu telefonul sau tableta, ci, predominant, DSLR sau videocamere de vacanță). Filmul „Life in a Day” este un lungmetraj care a lansat un nou concept în realizarea de filme documentare, acela de filmare participativă sau colaborativă. Toate secvențele cuprinse în film au fost realizate de amatori, pe tot cuprinsul globului, cu dispozitivele de imagine pe care le avea fiecare. Ridley Scott (și, mai ales, Kevin Macdonald, care semnează regia) s-au ocupat de selecția și editarea imaginilor astfel încât acestea să spună o poveste comună. Filmul a fost lansat în 2011 și a fost premiat în numeroase festivaluri, inclusiv la Berlin. A dat naștere unui adevărat gen, fiind urmat de „Britain in a Day”, realizat de aceeași echipă, „Spain in a Day” și multe altele. În România, o variantă a conceptului a fost realizată în filmul „Noi în anii 2000”. Vezi Documentare românești realizate cu mijloace video minimaliste.

„Pictorul din Jalouzi” este un film realizat în întregime cu telefonul mobil. Valoarea sa este dată atât de cinematografia de foarte bună calitate, perfect adaptată mesajului, cât și de subiect ca atare, prin relevanța comunitară a acestuia.

„John Linsday și marele drum”, din seria „Urmărește pasiunea”, demonstrează unul din punctele forte ale filmului realizat cu telefonul mobil: capacitatea acestuia de a fi participativ. Spre deosebire de camerele video profesionale, a căror vedere îi inhibă adesea pe cei intervievați, telefonul mobil permite o mult mai mare apropiere de oameni, o privire mai prietenoasă și chiar unghiuri și încadrări mult mai intime.

Filmele „Lisabona.Live”, Brno în Slowmotion” și „Paris în Hyperlapse” sunt ilustrative pentru un alt tip de film realizat cu dispozitive mobile. Este vorba despre cadre aproape fotografice, supuse unor efecte minimale, care surprind efemerul unor impresii. Accentul pică pe detaliile irepetabile care, chiar dacă pot fi rezumate în diverse idei generale, țin predominant de clipa în care a fost făcut filmul, de lumina existentă atunci, de oamenii care intră accidental în cadru, de inspirația sau lipsa de inspirație a celui care ține camera. Realizatorul unui asemenea film se bazează pe capacitatea sa de a observa, respectiv de a crea din aceste detalii efemere o poveste coerentă. Aceasta este mai mult decât mărturia video a vizitei sale în orașul respectiv pentru că surprinde ritmuri urbane, perspective asupra locurilor și oamenilor din acestea, relații dintre locuri și oameni. Suma acestor note particulare, unificate printr-o stilistică simplă, duce la documentare cu o valoare poetică, plastică și antropologică. În ceea ce privește stilistica, aceasta provine tocmai din limitarea tehnică: faptul că secvențele sunt tratate stereotip – cu aceleași încadraturi, mișcări de cameră și efecte – este ceea ce dă ritm montajului și le face interesante pentru spectator. Sigur, dacă filmul ar fi mai lung de câteva minute, o asemenea stilistică ar deveni plicticoasă și obositoare.

„A Woman’s Epic Journey to Climb 7 Mountains” / „Povestea călătoriei unei femei care a urcat șapte munți” este un documentar produs pentru National Geographic și filmat în întregime cu un iPhone. Filmul, finisat la nivel profesional, are și rolul de a face propagandă acestor dispozitive mobile și utilizării lor în scopuri creative. Alte asemenea campanii au fost lansate de același producător de telefoane, dar și de către concurență: LG, Nokia și Huawei.

„Back Seat Driver” este un mini-documentar realizat cu vechea generație de camere video de pe telefoanele mobile. E filmat în standard 3gp, net inferior față de full-HD, care este standardul telefoanelor actuale. Valoarea acestui documentar (vă recomand să săriți peste partea de început, care e lungă și nu are ritm) este dată de oamenii interesanți pe care îi prezintă. Peste tot, taximetriștii sunt oameni care au o poveste (și pot spune și poveștile altora). Realizatoarea, care semnează Windi City Production, pune accent pe originea multietnică a șoferilor de taxi din Chicago și pe modul în care aceștia se relaționează față de cultura americană. Abordarea este, însă, una care nu teoretizează nimic, care se concentrează pe observarea particularităților de limbaj, de comportament, pe mici detalii care devin semnificative doar prin acumulare. Editarea filmului, cu note parodice și stângăcii de amator, contribuie la nota de umor care ajută mini-documentarele cum nicio altă tehnică artistică n-o poate face.

Autor: admin | Articol din sectiunea Filme Smart, Referințe

Conexe:

Lasă un răspuns