Graffiti. Un film de Vlad Ștefan Dragna

„Graffiti” este un film autoportret, un concurs de imagini cu valențe plastice structurat pe un discurs în notă autoreferențială. Condus de Vlad – realizator de lucrări de graffiti – și realizat cu sprijinul prietenilor săi, „Graffiti” problematizează incidența unui fenomen asumat ca fiind de graniță. Între artă și nonartă. Între legalitate și ilegalitate. Un astfel de clivaj străbate filmul, în paralel, la nivel de discurs și la nivel de imagine. Totul pare să fie o căutare aproape febrilă a unui sens: trenul de metrou pe care demult ai lăsat o lucrare, semnătura pusă sub tensiune pe o ușă, lucrări văzute ca daruri pentru amici, aducerea în discuție a unei potențiale activități aducătoare de venituri, din nou artă, din nou „eu ce fac cu viața mea”, din nou „oare de ce fac asta”. La un moment dat, pe parcursul discursului, personajul Vlad are o autochestionare care nu poate scăpa atenției: „Ușor-ușor, te gândești că poate nu merită, că poate... poate o faci degeaba, că poate nu ai talent... și chiar nu mai are rost să continui în zona asta”.

Cele mai bune elemente ale filmului: interesul pentru cunoașterea și prezentarea realității (indivizi, comunități, atitudini, comportamente, spații), transmiterea de informație mai puțin circulată care să ajute la lărgirea cunoașterii oamenilor și fenomenelor din realitate, utilizare unui set extins de tipuri de discurs (confesiune, captare de atmosferă, performence), autenticitatea fenomenelor, faptelor sau personajelor prezentate prin recursul la elemente de credibilitate (prezența subiectului, nararea de experiențe, captarea de trăiri, emoții și acțiuni ale acestuia), elementele de stil și expresivitate (autoreferențialitate, originalitate a comunicării, plasticitatea cadrelor, creativitate în folosirea tehnicilor de editare și montaj).

Cel mai bun moment al filmului: Momentul ”poate nu ai talent, poate chiar nu mai are rost să continui”, moment în fața căruia probabil mulți artiști – consacrați sau emergenți, laolaltă, sub presiunea propriilor frământări – ar putea spune „chapeau bas!”.

*Autorul este elev la Liceul Teoretic Ion Barbu (Drumul Sării). Mentorul lui în atelierul de film documentar a fost regizoarea Carmen-Lidia Vidu.

**Filmul a fost distins cu „Premiul pentru originalitatea expresiei” la Gala Finală Opțiunea Smart.

Autor: admin | Articol din sectiunea Prezentare filme Opțiunea Smart

Lasă un răspuns